Mă răsfăț în această toamnă sacră, aducătoare a atâtor
bucurii lăuntrice care la rândul lor aduc
atâtea alte bucurii, și tot așa, e o ploaie de roiuri de frunze
multicolore, de fluturi ai
bucuriei.
Frunze de toamnă foșnesc și țes gânduri, ca o ghirlandă ce
mă învăluie, ce mă pune la adăpostul
amintirilor.
Frunzele ard și toamna foșnește, căutându-mă.
Final de septembrie ce aduce o energie ce trebuie
descătușată peste cuprinsurile cununii de
gânduri.
Întind mâinile după visele mele și tremurând, caut lumină.
Toamna mă cheamă. Aud pașii ei în depărtare. La mine
ajunge câte o frunză din coama ei.
E ca un cal ce nechează prin păduri, venind mereu. Venind
cu un cântec pe buze.
Ce bucurie! Câtă bucurie! E bucuria unei apariții pe care
am dorit-o.
Sunt o fiică a toamnei și toamna e atât de plină de fluturi și
amintiri.
