Mă întreb: care este mai orb? Cel care nu vede cu ochii sau cel care nu vede cu sufletul? Cine se bucură mai mult de lumină?
Se spune că ochii, stelele feței, sunt oglinda sufletului. Și totuși, ochii sunt uneori cei care aduc păcatul înăuntrul lui. Ochii ating ceea ce mâinile nu pot atinge. Cuprind și aduc în interior ceea ce își doresc. Privirile pot fi nestăpânite.
Privind cu patimă frumuseți străine, depărtate, le coborâm spre inimă și, de acolo, spre suflet. Așa coboară întunericul și își face loc acolo unde ar trebui să fie doar lumină.
Ochii ar trebui să fie curați, limpezi, așa cum ar trebui să fie și trupul. Păcatul întunecă ochii din interior și îi înnegurează. Sufletul se umple de întuneric și orbește.
Suntem cuprinși de valuri întregi de amăgiri care, pe rând, ne zguduie întreaga viață. Orbiți de patimi, nu ne dăm seama că suntem bolnavi. Umbre grele ne învăluie sufletul și conștiința, îmbolnăvindu-ne de moarte.
Sufletul moare câte puțin.
Murim, deși suntem în viață.
Notă editorială: Text reconstituit după transcrierea corespondenței editoriale din 4 octombrie 2010; nu a fost confruntat cu exemplarul tipărit.
