Un om muncea din greu,
de dimineață până seara,
neînduplecat, căci avea copii
de îmbrăcat și de hrănit.
Cu noaptea-n cap, el se trezea
și alerga pentru o pâine
neagră și tare, nu conta.
Dar l-au furat și l-au bătut…
S-a supărat atunci,
a strâns din dinți…
După o vreme a apărut cineva
i-a întins o mână de prieten.
Cu ochii ageri, zâmbea,
era ca și un frate.
Și l-a plimbat prin lume
arătându-i lucruri bune și rele.
Și împreună au luptat
și-au năzuit la curățenia
inimilor lumii.
O luptă grea, povară grea –
și-au spus,
crezând că lumea mare
încă tânjește spre puritate
ideea de frumos și bun,
speranță ce nu se arată.
O lume e în spatele acestui om,
stingher, ce își dorește
ca libertatea să iasă la lumină
și în final cei răi, urâți să piară
să-și stingă orice patimi…
Rând pe rând.
Un om curat cu gânduri bune
care veghează
peste-o-ntreagă lume.
