Destin hoinar

Coborâm înlăuntrul nostru, încet,
Ca într-o fântână limpede
Unde clipesc toate stelele noastre dragi.
Toate amintirile.
Vine vara și cerul a rămas limpede,
Ca o nestemată care-și picura lumină
Și în ochii tăi, ce îmi vor fi călăuza
Multă vreme de acum…
Mă-ntorc la tine, te caut și totul
Mă-nfioară de îndoieli de-o clipă.
Inima, lângă tine, uită de tot ce-o doare,
Nostalgii risipite, ochi ce-au mințit.
Uitarea mi-a făcut din gânduri stele.
Destin hoinar…unde mai vuiește atâta dragoste
Ca în sufletele noastre?
Hai să țesem haine de iubire ce ne vor încălzi
La focul stelelor.
Gânduri tainice ce mă încălzesc…

IV. Tablouri


← Anterior · Cuprinsul capitolului · Următorul →