Focul iubirii este mereu viu în inima lui mare.
Dumnezeu i-a pus în ea o floare de purpură
Ce tremură pentru oricare. Și-un vis.
Când îl asculți, te uiți cu-nfrigurare
În ochii lui adânci, cuprinși de dor.
E călător mereu și-mparte dragoste și gânduri,
Plecat în lumea lui, aiurea.
Îi sunt deschise porțile de vis
De vraja care se ridică din dulci acorduri de chitară
Ce-n nopți de dor înrourază ochii și
Sfâșie când simt că te apropii.
E-un om ce poartă-n piept un dor nebun
De dragoste curată.
E-al nimănui și-al tuturor,
Căci de-l asculți,
Îți lași uitarea-n zări
Și pleci desculț.
