Chitară-n trupul tău iar plânge.
Plânge, suspină și cântă.
Aerul vibrează și roua tremură pe gene.
Împletești din sunete o scară ce duce până sus la stele.
La luna.
În larg vuiește marea și un cântec pătrunde până la oase.
Iubirea nemărginită, zarea, îmi umple inima
Și razele lunii, sufletul.
Ai trupul de chitară și chitară ți-e trup.
Cântecul tău și cuvintele tale fac văzduhul să tremure.
Degetele vuiet dau pe corzi și conturul tău arde.
