Merg cu mâinile ridicate spre mișcătoarea lumină și
schimb în cântec cuvintele. Trec întâi peste
limbile de pământ spre discul solar ce își rotește aburii.
Încep să cânt cu pieptul desfăcut și-ntorc privirile în jur:
„Liber sunt aici în munții aceștia veșnici,
Liber voi fi mereu, căci munte sunt în sufletul meu!”
