Vine toamna și găsesc
O inimă care cântă
La o chitară veche.
Mai e loc și pentru cântec…
Cântă-mi mereu
Fără oprire!
Pe o latură a genei
Se îngălbenesc frunzele.
Plângi cu setea naufragiatului
Care-și cere dreptul la viață.
Ești ca o pasăre albă și singură.
Un gând singular despre viață.
Pe câte frunze galbene și roșii
Vor cădea picăturile vieții?
Încarci căruțe cu gânduri,
Fructele viselor.
Ploaia îți cântă pe tâmplă
Ca o durere, ca un ciorchine.
Plângi clipa, căci
Clipa aduce veșnicie.
Frunzele din drum, purtate de vânt
Ne cheamă pe amândoi.
Suntem călători speriați de furtună
Și păsări în zbor ne arată calea.
