Ai aprins atâtea stele în sufletul meu.
Lumini de iubire,
Pași egali, adulmecând poteci umblate și neumblate.
O rază, lumină de sus, îți cântă suav poveștile zânelor
noastre,
Din basme străvechi, dulci izvoare.
Ai trecut prin nopți de visare, amare și-acum
Vrei să cobori treptele prin fumul albastru și blând
Din care iubirea se naște.
Dai muzici, dai stele, speranțe și zboruri.
Încă mai e vreme să plângem
Timpurile ușoare de râs cristalin.
Privește cum se înalță zborul pescărușului…
Să nu uiți, eu am fost sufletul hoinar
Povestindu-ți, sub căzătoare stele, atâtea.
Rătăcim pe la streșinile celor dragi
Strecurând lumină pe pleoapele lăsate
Și doar luna e licoarea cea blândă
A liniștii ancestrale.
