Laura Matache · Cuvinte pictate (2010)
12 / 44
Nu privesc înapoi, îngrop trecutul pentru că s-a dus. Nu mă îngrijorez pentru viitor, încă nu a sosit. Trăiesc prezentul în așa fel încât să rămână numai amintiri plăcute, trebuie să-l fac atât de frumos încât să merite să-mi amintesc. Totul se întâmplă cu un motiv, nimic nu e întâmplător. Imaginația este mai importantă decât cunoașterea. Trebuie să dovedesc că exist. Sunt două zile importante în viața mea: una este cea în care m-am născut, iar cealaltă cea în care am descoperit de ce. Cele mai multe lucruri e mai bine să fie spuse. Persoanele care contează în viața mea nu se vor supăra dacă o fac. Să spun ce simt. Oare cei ce au puterea să schimbe lucrurile sunt un pic nebuni, rebeli, nu își găsesc locul, nu respectă regulile? Poți să nu-i crezi, să nu fii de acord cu ei, dar nu poți să-i ignori. Ei sunt cei ce aduc schimbarea. Cei care te pun pe gânduri. Am încetat să mă lupt cu gândurile mele. Cu demonii interiori. Acum suntem de aceeași parte. Ce pot să fac? Chiar dacă știu că greșesc…mă aștept la asta….Poate mă înșel, poate nu e o greșeală….Adevărul e că nu știu ce-mi aduce ziua de mâine, viața e o călătorie nebună, nimic nu e
sigur. Dacă aș avea o floare pentru fiecare clipă în care am zâmbit sau am râs, m-aș plimba într-o grădină superbă. Nu părăsesc ceva ce nu am avut niciodată, privind înainte zăresc viitorul. Îmi asum riscurile. Nu încetez să visez pentru că nu e nimic greșit în a-mi dori mai mult. Viața e ca o fotografie. Developăm negativul. Trăiesc după zicale care spun exact ce simt. Mă plimb, mă ascund, mă descopăr, iubesc, urăsc, mă enervez, trec cu vederea, trăiesc clipă. Ce se întâmplă, se întâmplă pur și simplu. Fără regrete!
© Laura Matache · Toate drepturile rezervate.
