Te uită, ploaia spală tot și vine
cerul senin pe pleoapă să se așeze.
În mine muzici cresc din ce în ce mai bine
și sunetele-ncep ca să vibreze.
Rămâi aici și lasă-ți ochii-n jos
și-n suflet tot ce-i mai frumos.
Hai să uităm această seară tristă,
hai, lasă-ți ura-n umbra răcoroasă
și vino să zburăm când stelele se-arată.
Simt o dorință tot mai mare
să mă ridic spre zile ce există.
Privesc doar ochii tăi ce ard.
Ți-aduci aminte?
Timpul spală tot…
Gânduri, cuvinte…
Mă-ndeamnă s-ascult,
mă-ndeamnă să tac.
