Să căutăm elixirul veșnicei tinereți,
să recitim Codul bunelor maniere —
ediția de lux —
până nu se va vinde pe sub mână în librării.
Ne paște uitarea, invidia,
crudele dureri personale.
Istoria trece,
noi trecem pe lângă ea;
istoria se distilează.
Suntem aici, toropiți în amorțeală,
nu înțelegem marile prefaceri,
magnitudinea noului.
Am fost mereu neîncrezători
și pentru asta vom plăti amar,
cu gestul amar al întârziatului…
Ar trebui să deschidem ochii
mult mai bine!
