Acum, spre seară, când totul se apleacă pe-o parte
Jumătate lumină, întuneric restul
Până departe azvârlu lumini
Din turlele mâinilor mele albite.
Simt aer de piatră din drumuri în mine,
Din drumuri de seară.
Și arborii fac roata, în jur, lângă piatră.
În roata lor verde dorm păsări.
Ca un trunchi de stejar strămoșesc
Neclintita, aștept.
Va trece seara aceasta plină de păsări…
Catre zori se vor strange încet,
Constelatiile viselor mele.
Voi rămâne-n lumină s-aștept.
Tinerețea să-mi stea în fata doar
Ca s-o înfrunt cu un par,
Cu o privire, un fulger, un zbor.
