De ceri puțin…

De la viața de ceri puțin, puțin vei primi.
Cu atât mai mult, oamenii prin care-ți e dat să vietuiesti îți
vor da puțin, de nu ceri mult.
Și cei mai mici, ca misiune omenească, vor face la fel.
Doar când le ceri, ei își aduc aminte, ca-n viața încă trebuie
să dai și nu doar să primești.
Când pui seminte în pământ, aștepți! Ai răbdare.
Și dragostea e o floare ce la prolog samanta-a fost întâi.
Nu dispera și timpul îți va da.
Un sir de ani pot trece, de vei avea răbdare
Și vei iubi mereu aceeași floare,
Vei culege firavă și frumoasă infatisare
Ce pentru tine-ncet va deveni divina.
Gândul ca ești
Iubirea pe pământ.


← Anterior · Cuprinsul capitolului · Următorul →