Laura Matache · Cuvinte pictate (2010)
01 / 44
Ce credeți voi despre mine?
Eu aproape că n-aș crede nimic.
Dar ce puteți voi crede când,
de-abia aș îndrăzni să cred eu ceva.
Eu vreau să treacă timpul,
ca o trecere continuă,
ca o binefacere.
Încet, încet gândul meu va înflori
și lumina petalelor lui va străluci.
În cercul de foc al gândurilor mele,
m-am îndemnat deseori la supunere.
Supunere, disciplină și dragoste
pentru tot ce mă înconjoară.
Sper ca sprinteneala gândurilor să rodească.
Să reușesc să luminez și eu
pentru mine și pentru cei dragi.
Viața e o scară.
A fi rău înseamnă a uita
de tot ce-a fost bine,
a-ți aduce aminte numai de rele,
amare întâmplări.
Și a le aduna pe toate,
vărsându-le deodată,
cu un zâmbet nepăsător
în spatele cuiva.
A fi rău înseamnă a fi condamnat pe viață.
Fără să-ți dai seama cât de grea e crucea.
Urci, cobori… te poticnești…
măsori orizontul și deodată cazi.
Ușor ca o adiere de seară.
Caut binele și oameni
cu care pot să comunic.
Sinceri. Sunt atâtea de spus…
Întind mâna.
Nu vreau să încerc reversul atitudinii mele.
Vreau să fiu eu.
Vreau un punct de sprijin. Atât.
Nu vreau să se preschimbe
licărul ochilor în triste penumbre.
Mă caut. Și nu mă găsesc.
© Laura Matache · Toate drepturile rezervate.
