Laura Matache · Capcana viselor (2011), pagina 26
Încerc un răspuns prin tăcere și inima ceasului e limpede. Ape decantează nisipul cernut al zilelor, făină a eternelor mări.
Întețit în clipe de balans, focul dansează rotitor. Rănile sângerează și fiecare clipă se scurge ca un izvor de suferință.
Gânduri încețoșate de noapte, printre aștri cu rezonanțe, se zbat în epiderma încălzită.
Din generozitatea clipei, acoperite de liniște, am luat căderile luminii esențiale și mi-am împletit o cunună.
Izolare totală, penetrare perpetuă, cursă și zbor, suferințe nevindecate, culori.
© Laura Matache · Toate drepturile rezervate.
